Imaginary

[Veronique A. Dupont]

• Fata se uita incurcata la prietena sa si apoi la fantoma. Era o situatie destul de ciudata, dar nu se simtea in masura sa judece ce este normal si ce nu. Fusese de prea multe ori etichetata ca ciudata ca sa mai poata dezbate pe tema aceasta.
  
  'Nu mai stiu' spuse Ronnie zambind si privind-o Destiny.
  I se parea foarte crud destinul sau. N-o cunostea in de ajuns de bine incat sa-i stie povestea, dar era mai mult decat evident ca cineva ii furase inocenta infantila si darul vietii mult prea devreme. I se parea ingrozitor cand astfel de lucruri li se intamplau celor mai inocenti dintre pamanteni, copiii. Nu inteleagea cat de crud ar fi putut fi cineva incat sa rapeasca tineretea unui copil si imortalitatea unui parinte. Credea, desigur, ca parintii continua sa traiasca chiar si dupa ce mor prin prisma copiiilor lor. Acest destin nu fusese rezervat si pentru parintii micutei fantome ce avea sa bantuie castelul cu peretii sai lungi si grosi de piatra pentru eternitate pastrandu-si forma de copil.
  
  'De cand esti la Hogwarts?' o intreba viperina pe fantoma, dupa ce facu o pauza scurta. Pentru un moment sau doua dori a spuna bantui, dar apoi realiza ca nu era cea mai politicoasa expresie cu care te puteai adresa unei fantome. Ar fi dorit sa se imprieteneasca cu Destiny, ar fi vrut sa-i cunoasca povestea. De obicei nu era interesata de greutatile pe care cei din jur le purtau in suflet, dar pata stacojie de pe rochita fetei avea sa-i dea cosmaruri in urmatoarele nopti. Era constineta ca poate povestea fetei era mai tulburatoare decat pata in sine, dar era pregatita sa riste.