We made this world our hell

[Oswin A. Cameron]

Atinse usor scoarta neagra a copacilor si isi incorda degetele pe suprafata de lemn formanus-i un usor elan pentru un pas in fata. Ce rost mai avea sa se ascunda daca fata o vazuse deja. Lumina alba a lunii ii cazu chipul serios. Rare ori i se intampla sa fie asa. Parul blond parea sa fie usor argintiu iar hainele se luminara cat sa isi exprime culoarea intunecata. Tacere. Vantul ii zbulii parul dar stia ca ar fi complet inutil sa incerce sa il aranjeze.

Atmosfera care se instalase in jurul lor cu doar cateva clipe in urma parea a fi cea mai ciudata, neomeneasca. Simti cum in piept i se opreste un semtiment la fel de greu ca si piatra de rau. Urma sa se intample ceva si nu se parea a fi un lucru bun. Isi roti privirea prin padure cautand ceva.... orice ar fi insemnat un semm viu, mort sau obisnuit, ciudat si nelalocul lui.

Esti bine? Rosti soimita verificand daca are sau nu bagheta. Din fericire, batul magic era la locul lui, in buzunarul hanoracului. Nu se asteta la un raspuns. Oricine venea in Padurea Interzisa avea ceva pe suflet si isi dorea probabil sa fie singura, prezenta doar in gandurile ei.