We made this world our hell

[Oswin A. Cameron]

Sctutra usor din cap in semn de nu. Nu era convinsa fata ii vazu gestul dar nu ii pasa. Acum nu ii mai pasa de nimic si de nimeni. Un fior ii infiora trupul iar copila simtii o placere sadica. Pentru ce? Pentru tristetea fetei? Nu. Categoric nu. Dar... Un zambet firav ii aparu pe buzele rozalii. Printre frunzele cazute de vreme, pasii lenti ai Rosei se apropiau de cercetasa. Nu vroia sa se grabeasca iar secundele scurse intre cei doi copacii i se parusera o vesnicie. Isi indrepta privirea in directia lunii. Mai mare decat de obicei si mai luminoasa decat in celelalte zile. Era si normal. Asa era luna plina! Dar de aceasta data parea mult mai melancolica, romantica, visatoare. Amana destul de mult urmatoarea ei replica; poate ... prea mult. Dar tu de ce te temi? Sunt sigura ca ai si tu o temere. Pana si eu am. Chicoti in sinea ei, la exterior afisand un alt zambet firav. Ura sa vada oamenii tristi. Trebuia sa fie o solutie pesntru starea depresiva a cercetasei.