We made this world our hell

[Oswin A. Cameron]

Isi intoarse brusc privirea spre ea. In intelegea, sau mai bine zis nu voria sa inteleaga... de ce?. Intrebarea retorica ii rasuna in minte ca un ecou intr-o fantana parasita pret de cateva clipe. Tks... Nu era ceva ciudat. Conchise ea in gandul ei. Un filosof spuse odata ca inainte de ai cunoaste pe cei din jur trebuie sa te cunosti pe tine, pana in cel mai mic colt al sufletului. Oare, Rose cea pe care o cunostea ea era chiar Rose cea adevarata sau doar o masca sub care se ascunde de frica reactiei celor din jur. Cuvintele Elisabethei o puse pe ganduri.

Cred ca da. Poate am ales gresit momentul plimbarii mele. Dar ceea ce se intampla in camera mea devenise de-a dreptul insuportabil. Urasc sa ma plictisesc. Ce rost avea sa ii spuna unei straine toate aceste lucruri? Cu siguranta ca nu o interesa dar ea o simtea mai mult ca pe un prieten decat ca pe un dusman. Zambi din nou. Capul ii cazu usor in piept in timp ce isi duse mana dreapta pe ochiul drept, ascunzandu-l. Isi ridica si capul, spre cer, privind intr-un punct oarecare de pe cerul noptii. Isi simtea degetele cum ii ating incet radacinile negre ale subitelor sale blonde. Intalnirea noastra nu a fost pur intamplatoare! Adauga abia auzibil soimita dupa o scurt pauza.