Leave me Alone...

[Oswin A. Cameron]

Just me and John Miller

Tacere. Liniste. Singuratate. Moarte. De ce aceste cuvinte aparent atat de inocente ii rasunau in minte mai tare decat ecoul solitar pierdut pe veci intr-o pestera fara sfaarsit. In acele clipe, nu simtea nimic; nici pe ea, dar nici pe cei din jur. Intinsa pe patul rece al colegei de camera, blondina privea lipsita de viata in tavanul plin de pete. Le numarase de atatea ori de cand pasise prima data aici si de fiecare data ii dadeau mai multe sau mai putine. Respira ritmic isi intoarse usor capul spre Salem. Motanul negru stea cuminte pe mariginea patului gand incet din coada. Isi astepta stapana sa vine unde ii era locul. Ii intalnise pentru o clipa privirea iar fata scutura din cap in semn de nu. Se incrunta si sari din pat iesid din camera.Isi tresalta umerii de emotie cand usa se izbi de toc, inchizandu-se la loc. Se simtea in siguranta in acel spatiu atat de cunoscut si atat de strain.

Parul blond ii era ravasit pe intreaga perna a colegei iar mainile ridicate de-a supra capului pierdute usor printre suvite. Trebuia sa evadeze de acolo. Tacerea si liniste devenisera prea apasatoare si simtea ca in curand cateva lacrimi traslucide si apare i se vor prelinge pe obrazul rece. Cu miscari mecanice, se ridica din pat. Privirea ii cazu pe pardoseala prafuita pe ici pe colo. Desi peria roz ii era la indemana soimita decise ca era mult mai eficient sa se aranjeze mai repede. Starea actuala de spirit nu ii permitea sa zaboveasca prea mult in fata unei oglinzi. Isi trase in graba pe umeri o pelerina neagra peste hanoracul negru. Isi strecura bagheta in buzunarul robei si iesi.

In coridorul lung, tortele aprinse pe timp de noapte aruncau in jurul lor umbre fantomatice. Rose isi cuprinse trupul cu bratele. Undeva un subconstientul ei, destinatia era bine stabilita: Sala Armurilor. Considerant totul ca venind din instinct, soimita isi oprii pasii in dreptul usii respective. Atinse usor metalul rece si il apasa tragand cu putere de usa. Un scartait prelund invada coridorul iar Rose se strecura inauntru prin cei 50 de cm dintre usa si tocul ei. Gata. Acum era aici, in compania hainelor de metal.