Leave me Alone...

[John Miller]

John o privi pe fata surprins, intrebandu-se serios oare ce ii trecea prin cap in momentul ala. Arata de parca s-ar fi pregatit sa o ia la fuga in orice moment. Incerca sa nu rada de ea, gandindu-se ca poate era doar mai timida si introvertita. Pastra distanta dintre ei, nedorind sa o sperie sau sa o intimideze mai mult. Dintr-un oarecare motiv, mai toti elevii se fereau de cei din Casa lui. Viperinii au fost dintotdeauna cunoscuti ca fiind rai, intunecati sau cruzi, si John avea unoeri impresia ca elevii nu credeau deloc in ideea de 'exceptii'. El nu era deloc la fel ca toti ceilalti Viperini. Dar sa stea sa le explice asta tuturor in parte ar fi fost obositor, enervant si inutil, asa ca hotarase sa nu se oboseasca.

"Esti bine?" o intreba pe fata, observand ca aceasta parea de-a dreptul speriata. "Sa stii ca nu sunt un Perfect sau vre-un Sef de Clasa sau ceva. Sunt doar un student ca oricare altul. Ma cheama John Miller, in caz ca te intereseaza. Am venit aici doar pentru ca nu pot sa dorm. Am insomnie de cand eram mic. Imi place locul asta. E foarte calm..." spuse el, privind in jurul lor. "Daca vrei sa fii singura pot sa plec. Gasesc eu un alt loc." Se apropria de ea, incet pentru a nu o brusca. "Dar pari ca ai avea nevoie de companie..." Se opri exact in fata ei si o privi adanc in ochi, cu un zambet cald si jucaus. "Nu musc, sa stii..." spuse el. "Poate ai nevoie doar sa vorbesti cu cineva."