Leave me Alone...

[Oswin A. Cameron]

Se lipi usor cu spatele de zid avand fata indreptata spre pamant. Suvitele blonde ii cadeau pe langa chip asemenea unui paravan intre cei voi. Zambi malefic fiind convinsa John nu il putea vedea. Isi acoperi repede gura cu mana dreapta fiindu-i frica sa nu izbucneasca intr-un ras nebunesc. Nebunie temporara, asa o numea ea cand se ajungea in asemenea momente, momente pe care le ura mai mult decat orice altceva pe lume. Respirand ritmic si incet, Rose se calma. Isi intoarse privirea spre baiatat incercand sa inteleaga sensul acelor cuvinte? Si totusi... ce era asa de greu? Se prezentase, asadar ii aflase numele: John. Ii spuse ca daca vrea sa ramana singura el er putea sa plece deci in a doua parte a replicii sale avea dreptare. Blondina avea nevoie de companie. Altfel... de ce ar mai fi venit aici?! Salem ii putea tine si el companie acolo, sus, in camera ei. Eu sunt Roselyn Edwards dar poti sa imi zici Rose. Poti sa ramai daca vrei. Cine sunt eu sa te gonesc de aici? Asta nu e camera mea deci nu am un drept anume asupra ei. Raspunse intr-un final soimita. Nici eu nu am somn acum... oarecum. De cand esti aici? Ii zambi pentru prima data de cand se intalnisera in acel loc.