Leave me Alone...

[John Miller]

"De vreo 3 ore?" raspunse el, chicotind. "Mereu am fost mai retras. Prefer sa fiu complet singur decat sa fiu intr-o companie neplacuta." Se sprijini de perete si se aseza jos pe podea. Se simtea obosit, se simtea trist. Nici nu stia de ce. Era probabil un nou moment de depresie. "Nu am dormit deloc in ultimele 6 zile, stii?" spuse el, razand, ca si cum ar fi fost o gluma. "Uneori ma intreb daca o sa-mi explodeze ceva in cap intr-o zi. Ar fi amuzant..."

Isi ridica privirea catre Roselyn si ii zambi. "Nici nu stiu de ce iti spun asta. Cred ca pana la urma, si eu am nevoie sa vorbesc cu cineva... E atat de ironic si stupid. Sunt in ultimul meu an la Hogwards, si nu am aproape nici un prieten adevarat aici. Cei din celalalte case nu ma plac doar pentru ca sunt la Viperini. Iar cei din propria mea Casa nu ma plac pentru ca nu ma port ca un adevarat Viperin. Iar eu insumi ma detest pentru ca sunt inca aici..." O privii din nou, fara sa zambeasca de data aceasta, si simti ca ochii ei il fac sa se simta mai calm. "Nu trebuie sa spui ceva daca nu stii ce sa spui. Dar eu ma simt mai bine acum ca am reusit sa scot asta din mine... Vroiam de mult sa spun cuiva. Daca vrei, poti sa-mi spui si tu ce te apasa. Nu voi spune la nimeni, promit." se oferi el.