Leave me Alone...

[Oswin A. Cameron]

Ii urma si ea gestul asezandu-se jos, langa zid dar cel opus lui. De ce ii spunea ei toate aceste lucruri? Nu se cunosteau de zece minute si.... Pph. Ce mai conta? John parea a fi un baiat diferit de ceilalti viperini. Atunci cum ajunse tocmai la acea casa? Si eu ma urasc cateodata. Imi e frica de cei din jur si de parerea lor.. ah.. ca sa nu mai punem spatiile inchise!ii spuse soimita cu un zambet vesel pe buze. Dar nu imi urasc casa; cel putin nu inca.
Norii negri, cel mai probabil din cauza noptii, ascundeau mareata luna iar razele acesteia incepeau sa dispara adancind totul intr-un semi-intuneric. Si eu as avea multe de spus dar nu stiu de unde sa incep. Se simtea vinovata pentru ceva ce nici macar nu stia.