Leave me Alone...

[John Miller]

John chicoti incet. "Nu stiu de ce am ajuns la Viperini. Nu am simtit niciodata ca as merita sa fiu acolo... Ma rog, nu am simtit niciodata ca as merita sa fiu vrajitor, daca e sa o iau asa. Dar... Nu stiu. Unele lucruri se intampla pur si simplu. Fara vreun motiv sau un scop... Viata este, defapt, incredibil de simpla. Dar noi, cu totii, o complicam atunci cand incercam sa o intelegem."

Nu stia de ce ii spunea toate astea. Poate pentru ca ea nu il oprea. Ii placea sa vorbeasca, in special noaptea. Dintr-un oarecare motiv, pe care nu il putuse niciodata intelege complet, lui John ii veneau cele mai multe idei si cele mai bune idei noaptea. Simtea nevoia sa vorbeasca, sa impartaseasca din gandurile si sentimentele lui. Se simtea mai treaz si mai activ decat niciodata. Pe cand ziua, era amortit, plictisit si semi-adormit.

"Da, e frig intradevar..." spuse el, dupa ce Rose se planse de temperatura. "Daca vrei, ne putem duce in alta parte... Dar unde? Stii un loc mai bun?" intreba el, ridicandu-se in picioare si prinzand-o pe fata de mana, pentru a o ajuta sa se ridice si ea.