My heart pronounce your name , my love ...

[Dimitri Belikov]

Trecu pe langa mormantul parintilor sau fara sa le acorde nici cea mai mica atentie. Erau morti. Nu il ajuta cu nimic daca avea sa le planga sa mila sau se gandeasca la alte prostii din astea. Osemintele trupesti le erau acolo doar pentru a demonstra ca isi iubise cat de cat parintii cand se aflau in viata dar acum... deloc.

Gabriel se apropie de ea ranjind ca un copil mic. Isi dadu seama ca se afla acolo la numai cateva clipe. Hmmm.... Si draguta si desteapta! A ma furisa este impropriu spus. Mai de graba spionez, cercetez, incerc sa aflu cine esti, micuta Devoratoare! Isi spuse viperinul gandurile cu glas tare accentuand usor ultimul cuvant. De ce nu ar recunoaste si el? Era devorator de cateva luni si putea sa spuna ca era chiar mandru de ceea ce ajunse. Zambetul tamp ii pieri iar Gabriel redeveni serios dar stia ca asta nu era pentru o perioada lunga de timp. Mereu i se intampla sa zambeasca cand ceva ii placea sau ii atragea atentia.