My heart pronounce your name , my love ...

[Victor A. Olivier]

ooc: sper ca pot continua, din moment ce sunt viperina X_X

BIC:

• Morreen era de mult timp cufundata in propriile ganduri, incercand sa descopere cine o inselase cu atata nesimtire. Isi simtea capul greoi de la atata munca, iar aerul rece o mai invigora din cand in cand, insa nu era suficient pentru greutatea pe care o tinea pe umeri. Niciodata nu sperase sa avanseze asa mult in cercetari, insa soarta era de partea si reusise sa gaseasca macar un indiciu.
  In timp ce se intorcea acasa, sau in fine, daca un castel plin cu vrajitori cu minte ingusta se poate numi casa, atunci e in regula. Se simtea ciudat, pentru ca niciodata nu avusese parte de un camin al ei, cu oameni care sa o iubeasca si ocroteasca, insa personalitatea ei furtunoasa era prea nestatornica. Se invatase sa traiasca si singura, si nu putea spune ca ducea dorul cuiva, sau ceva de genul. Tot gandindu-se la asta, pasii ei produceau un scartait amuzant in contact cu zapada frageda. Daca parul ei blond ar fi fost mai blond, si nu spre roscat, atunci cu siguranta s-ar fi putut pierde in piesaj, si din cauza pelerinei albe, pe care o luase in locul robei negre cu insemnele Viperinilor, dar care ar fi atras prea mult atentia. Se uita cu ochii albastri, de gheata, la cei doi vrajitori din fata ei, murmurand in sinea ei ceva.