{keep my porcelain face away of your lips} -horror, thriller, drama

[Isolde du Maurier]

@Elisabeth: multumesc mult ca ai raspuns, si sincer nu conteaza ca a durat atata ><
@Crystal, imi pare bine sa-ti trezesc interesul cu povestea mea, insa s-ar putea sa te dezamagesc, pentru ca eu nu pot scrie lucruri care sa te sperie, ci mai mult sa te tina in suspans. Si eu cred ca Polly e un nume foarte potrivit, deoarece inseamna "mic, neinsemnat" si se potriveste cu viata si personalitatea personajului.
Urmatoarea parte a capitolului I

• Polly incuviinta timid, inca nevenindu-i sa creada ca i se intampla tocmai ei sa se pricopseasca cu o tipa asa populara. Cel putin, asta credea ea, ca Taissa era una dintre cele mai cunoscute fete din scoala lor.
  
  Cineva suna la usa. Taissa se apropie de ea incet, fara sa respire, incercand sa faca cat mai putin zgomot. Puse o mana osoasa pe lemnul invechit, apropiindu-si fata, si se uita pe vizor, insa nu vazu pe nimeni si se indeparta. Se inapoie in camera ei, unde rasfoia o revista impreuna cu Polly, care fusese foarte bucuroasa sa vina la noua ei prietena. Soneria tarai din nou, si Taissa se intoarse furioasa la usa. Se uita din nou pe vizorul care dintotdeauna avusese scopul de a o proteja de strainii necunoscuti. Mami ii spusese sa nu dea drumul necunoscutilor, si mami avea mereu dreptate. Mami tinea la ea, si vroia sa o protejeze, doar mami era mami, si nimeni alta.
  Fata se gandi ca cel care suna cu siguranta nu era sanatos. Iar nu era nimeni! Insa daca nimeni nu era la usa, atunci nimeni exista? Stia ca nimeni nu e vreo persoana, insa daca nimeni nu era o persoana, cum putea nimeni sa sune la usa si sa fuga? Cum sa fie nimeni atat de neserios? Treaba asta incepea sa o deruteze la culme. Vru sa se intoarca inapoi la prietena ei, insa soneria incepu sa se auda din ce in ce mai tare si mai des. Deschise usa enervata la culme, iar ceea ce vazu o facu sa scoata un tipat de groaza tulburator. Cazu in genunchi la pamant, cu mana lipita de piept, si cu respiratia accelerata la maxim. Imediat ce auzi strigatul, Polly arunca revista pe pat, repezindu-l la usa, fiind si ea lovita de groaza Taissei. In fata casei, la cativa metri departare, pe alee, zacea o imagine ingrozitoare si terifianta. O pereche de ochii verzi, profunzi, te ingrozeau cu limpezimea cu care te priveau. Acesti ochi apartineau unui cap lipsit de corp, care zacea intr-o baltoaca de lichid sangeriu, care emana un miros groaznic de rugina. Taissa incepu sa planga, in hohote sfasietoare, facand-o pe Polly sa se uite nelinistita la ea.
  -Asta e pisica mea…reusi Taissa sa spuna printre lacrimile ce-i sfasiau obrazul.
  Polly se uita cu scarba la florile manjite cu sange, si de altfel, la toata aleea. Auzi pasi in spatele casei, si se intoarse infricosata. Taissa se ridica, cu ochii rosii si plini de lacrimi, si incepu sa strige:
  -Nu, nu acum! Te rog, nu acum!
  -Tai, s-a intamplat ceva? intreba Polly cu voce tematoare.
  -Nu, stai aici. Vin imediat, ii raspunse fata si se indrepta spre curtea din spate.
  O lua pe langa perete, trecandu-si mainile pe el, simtind suprafata aspra pe finetea pielii. Pasii se auzira tot mai clari, si cineva stranuta. Se gandi sa se intoarca si sa ia un cutit, insa isi reaminti ca ei nu pot fi strapunsi de un cutit. Mai avea putin, si ajungea. Trebuia sa se pregateasca, doar ea era Regina, si Regina trebuia mereu sa fie curajoasa. Se auzira ciocanituri de ciocan, din ce in ce mai tari, facand-o sa se infioare. Trebuia sa-si razbune prostia. Nu era vina ei ca pisica nu fusese cuminte. Mami ar fi trebuit sa fie acolo, cu ea, si sa o ajute, insa mami plecase si nu mai stia de ea. Intoarse capul, insa fu surprinsa sa constate ca nu era nimeni.
  O mana rece ii atinse gatul, facandu-i un fior sa o strabata pe sira spinarii. Sangele ii ingheta in vine, facandu-i respiratia sa se accelereze peste limita normala, si inima sa-i bubuie in piept. Se intoarse pentru a o vedea pe Polly cu o mare gaura in frunte, cu sange imprastiat peste tot pe fata. Ochii mari si caprui o priveau disperati, cu o mare urma de tristete in adancimea lor. Nu putea spune nimic, insa Taissa isi dadea seama ca biata fata o blestema.
  -Polly…ingaima trista.
  Brusc, fata ei deveni la fel ca inainte, curata si nestrapunsa de ceva. Ochii ei o priveau nedumeriti, si fruntea ei era intreaga. Rasufla usurata, si isi dadu seama ca totul nu fusese decat in imaginatia ei.
  -S-a intamplat ceva? Cine era acolo? intreba fata.
  -Nimeni. Nu era nimeni, raspunse Taissa enigmatica, gandindu-se la persoana care sunase la usa sa-i arate pisica decapitata si o chemase tocmai pana aici pentru a-i da o viziune clara a ceea ce se vroia viitorul lui Polly.