'Nu vreau sa fiu om. Nu pot' spuse ea sfarsita gandindu-se la umanitatea pe care o pierduse cu mult timp inainte. Nu putea accepta sa fie doar o simpla persoana. Puterea era drogul sau si nu-si mai luase doza de prea mult timp. Devenise doar un alt calau al devoratorilor care nu putea sa-si decida propriile actiuni. Era destul de rau ca trebuia sa ia suflete nevinovate, dar si mai rau era ca nu putea sa le aleaga.
Nu-i placea sa omoare oameni de rand pentru ca i se parea nu aveau nicio valoare. Adora sa ia viata celor mai puternici dintre vrajitori pentru ca stia ca moartea lor avea sa fie amintita mereu.
'Demonii nu se vor razvrati niciodata daca reusesti sa-i sperii sau sa-i faci sa-ti admire puterea' spuse ea, dar apoi realiza ca nu credea in Rai sau in Iad. In credinta sa, acele doua lumi nu existau, dar obisnuia sa le foloseasca ca exemple in discutiile sale pentru ca majoritatea vrajitorilor recunosteau notinuile si le intelegeau mai bine decat pe cea de Helheim.
Stia ca amana momentul prioritar in acea discutie, dar nu avea idee ce altceva ar fi putut face. Isi dorea sa plece, dar nu era sigura ca era capabila. Nu vroia sa renunte la Hogwarts inca o data si ii era frica de urmarile actiunilor sale.
my momma { raised } me a prophet
|
/
you're my reflection in the mirror
