Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Oglinda lui Erised

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ Beeing loved

OOC : Just Aleera von Valerious

Totul era inimaginabil. Locurile din școală îi atrăgeau foarte mult pe băiat. Se plimba pe oriunde îl ducea capul. Zâmbi larg și în timpul acele plimbări se opri în fața unei oglinzi. Se holbă la ea câteva secunde apoi se întoarse și se așeză pe covorul care era acolo, privind în sus. Clătină capul de câteva ori și se lăsă ușor pe spate.

”Ce vrea să însemne asta?” spuse fără să se întoarcă. Se văzuse pe el.. dar nu așa cum era atunci ci cum dorea să fie. Oftă , gândindu-se la cât de „deștept” a fost atunci când a venit la acea școală, totuși trebuia să recunoască că lui îi plăcea destul de mult (asta dacă sărea peste toate ciudățeniile pe are le întalnise dar le trecuse cu vederea). Zâmbi și se ridică brudg iar asfel și-a prins uniforma intr-un cui. Mormăi o înjurătură dar când și-a întors capul la oglindă a uitat că o bucată de material rămăsese pe podea.

” Dacă aș fi așa, nu mai mi-ar trebui nimic” a zis destul de tare, dar fără să-i pese câtuși de puțin dacă l-ar auzi cineva. Oftă apoi privi in jur și începu să-și dea seama cum ajunsese acolo pentru că ajunsese din greșeală și se cam rătăcise. ”Asta-mi trebuie dacă sunt așa atent” a gândit și s-a aplecat să-și ia bucata de material ruptă.

" Osiris , vino înapoi băiete . Trebuie să ajung înainte de ora 16:00 în Hogsmeade " , se plânse blondina şi intră în camera unde era ţinută Oglinda lui Erised . Desigur , îl văzu pe băiat , dar imagina ce i - o arăta oglinda , nu o lăsă să îl privească prea atentă pentru aş fa seama cine era . În schimb oftă , privindu - se alături de părinţii , fraţii ei şi Gabriel . Zâmbi nostalgic , şi clipi pentru a alunga lacrimile din ochi , ce stăteau să cadă . Osiris se aşeză pe umărul ei , simţind - o încordată şi îşi frecă lent capul de gâtul blondinei . Aleera tresări şi îşi privi şoimul , apoi îl sărută pe cap , zâmbind . Abia după câteva minute reuşi să se întoarcă spre băiat şi când îl privi mai atentă rămase şocată . " Vladimir ! " exclamă veselă şi fugi până la el , sărindu - i de gât . Desigur , era cu mult mai înalt ca ea , ca întotdeauna şi chiar mai crescuse .

După ce s-a ridicat, a făcut o piruetă și-a dus mâna în păr. Și-l ciufuli ușor apoi s-a întors către ușă, când a simțit o pasăre. Se dădu un pas în spate și o analiză scurt pe blonda care intrase. I se părea cunoscută, așa că stătu câteva secunde să-și dea seama cine este însă cunoscuse multe fete. Și-a dus mâinile la cap și și-a masat ușor tâmplele apoi a zâmbit larg, fericit. Când dori să o salute pe prietena lui, ea i-a luat-o înainte. Fu surprins atunci când blonda l-a îmbrățișat, dar nu o respinse. A strâns-o ușor apoi i-a dat drumul.

”Aleera” îi spuse numele bucuros a prins-o de obraji - un obicei prost de-al lui, dar nu făcea așa decât cunoscuților. Clipi de câteva ori aplecă ușor capul spre stânga. ” Ce faci aici ? ” a intrebat-o politicos, ceea ce era cam ciudat pentru el... dar nu avea să dureze prea mult.

Se încruntă când o prinse de obraji , dându - i peste mâini şi ridică sceptică o sprânceană .
" Ce fac aici ? Cine eşti şi ce - ai făcut cu Vlad al meu , hă ? " întrebă şi - şi puse mâinile în şolduri , fără să - şi ia privirea de la el . Vladimir pe care - l cunoştea ea , nu era cu nimeni aşa de politicos , iar cu ea era mai destins şi mai vesel , nu atât de distant şi rece pe cât era acest Vladimir . Strâmbă din nas nemulţumită , şi - şi dădu părul din ochi , trecându - şi limba peste cercelul ce - i avea în buză . Trase aer în piept şi mai privi odată oglinda , văzând aceeaşi imagine ca mai devreme , ce o făcu să zâmbească nostalgic . Oftă scurt , clipind des din genele - i lungi şi negre , arcuite frumos de rimelul cu care era dată .

Mormăi ceva indescifrabil chiar și pentru el și o analiză repede pe vechea lui prietenă. zâmbetul lui dulce nu dispăru nici după ce blonda se întoarse către oglindă. Scoase limba la ea și o ciufuli scurt .

” A fugit și s-a aruncat de pe o primărie.” a zis lejer și îi puse mâna pe umăr. Se strâmbă ca un copil și privi oglinda mândru. Se așeză în fața fetei și aplecă puțin capul. ” Erai mai înaltă decât mine când erai mică ” spuse pe acel ton răutăcios al lui. Acum că era sigur că blonda era chiar acea Aleera putea să scape de masca de politicos. Și-a pus mâinile la spate și a scos limba la ea .

” Deci, repet întrebarea ” spuse clipind des, câteodată trăgând cu ochiul la formele fetei, care i se păreau perfecte . ” Cum , tu , aici ? ” continuă copilăros și și-a pus mâna pe capul ei, afișând numai pentru ea acel zâmbet cald pe care nu-l vedeau prea multe persoane.

Îl lovi în măr când îi puse mâna în cap și - l privi în ochi .
" Dar am rămas la fel de puternică și dcă - ți dau una îți mut capul la spate , spuse zâmbind inocent și o bufni râsul amuzată . Evident că glumea . Își trecu mâna prin păr și îl privi zâmbind . " Am venit după Osiris . Trebuie să plec la Hogsmeade și trebuie să - l duc în cameră " , adaăugă apoi și își trecu degetele prin părul lui . " Mi - a fost dor de tine . După ce ai mei au murit nu am mai păstrat legătura cu tușa " , zise tristă . Îi spuse tușa mamei lui , căci o cunoștea de mică , iar ea cu Vladimir se aveau ca și frații . Clipi des , și se așeză pe jos , stând turcește .

• Fusese luat prin surprindere de lovitura ei însă pentru el durerea era ceva ca o poezie : frumos , greu de înțeles. Clipi des și zâmbi. Își duse mâna la gât și-și atinse ușor locul lovit și ridică ușor o sprânceană. Îi luă mâna din părul său și se strâmbă scurt.
  ”Nici eu. Mama m-a uitat... cred.” a spus nepăsător , privind pe fereastră apoi s-a întors brusc. ”Și mie mi-a fost dor de tine” a continuat prietenos , cu un ton cald. Se așeză lângă prietena lui blondă , acolo pe jos, în aceiași poziție.
  ”Frumoasă ești” a zis , imaginându-și că e poet. Gesticula haios , privind-o. ” ... ca un trandafir abia înflorit” continuă apoi zâmbi larg.
  

Îl privi și îl compătimi pentru o clipă , dar nu lăsă să se vadă asta . Își scutură capul , și își arcui sprâncenele când îl auzi începând să râdă .
" Zăpăcitule . Nu - s frumoasă , doar drăguță " , spuse și - și trecu mâna prin părul blond , clipind des din genele - i negre . Își scoase pachetul de țigări și blocă ușa cu bagheta , pentru a se asigura că nu intră nimeni care să o vadă și s - o pedepsească , desigur , apoi aprinse una din care trăsesese un fum . Se uită atentă la brunet și zâmbi dulce în colțul gurii . " Și tu ești frumos , n - am ce zice " , spuse chicotind . Da , prietenul ei cel mai bun arăta excelent . O bucățică bună , dacă nu avea deja pe cineva . Nu regreta că era cu Gabriel , căci se gândea că poate nu ar fi putut fi cu Vladimirtocmai pentru că îi era ca un frate .

• (( Zăpăcitule . Nu - s frumoasă , doar drăguță ))
  
  ” O blondă drăguță.” Îi zâmbi și privi tavanul absent pentru câteva secunde gândindu-se la sărbătorile de iarnă. Oftă scurt și se lăsă ușor pe spate. Nu și-o putea imagina pe blondă ca iubita lui... pentru el ori prieteni foarte buni ori iubiți. Odată ce prietenia lor exista de atâta vreme pentru Vlad era imposibil să se îndrăgostească de o fată care-i era ca sora lui (dar asta nu l-ar fi împiedicat să se forțeze).
  
  (( " Și tu ești frumos , n - am ce zice " ))
  
  Dădu ușor din umeri când o auzi și afișă un zâmbet cald și larg. Îi părea bine că o întâlnise și chiar se schimbase. Ceea ce spusese nu fusese o minciună, el chiar credea că Aleera devenise o fată , sau mai bine zis o femeie frumoasă. A scos limba la ea și se lăsă puțin în fată, dar nu aproape de ea.
  Oare ce se întâmplă dacă ne prinde directorul aici ? o intrebă pe blondă și își duse mâna în păr. Și-l ciufuli încet și se ridică.