I'll never be your perfect model of imperfection

[Effy K. Dietrich]

Chicotise încet , aproape imperceptibil , cu un surâs bolnav, aproape disperat întins pe buzele-i roşiatice uscate, în timp ce înainta pe poteca goală, înconjurată de un strat fin şi subţire de zăpadă. Cerul era acoperit de nori, şi un întuneric înteţea acea atmosferă confuză. 'Beth îşi ridică privirea ageră şi tulburată înainte, privind fix destinaţia sa, aflată destul de departe, şi îşi strânse mai bine pelerina de culoarea onixului în jurul corpului subţire şi destul de firav. O pală de vânt îi atinse chipul şi îi împrăştie buclele şatene peste pielea-i fină şi palidă, făcând-o să-şi plece capul şi să grăbească pasul.
Îşi strâmbă buzele şi încruntă fruntea când ajunse în apropierea furtunoasei salcii, ce până atunci se armonizaze cu împrejurimile şi nu se mişcase, şi observă să aceasta începuse să lovească furioasă în juru-i. 'Beth se opri o clipă în loc căutând cu privirea lucrul sau persoana ce provocase acest lucru, după care îşi scoase bagheta din lemn de cireş ,, pe care o ţinu strâns între degetele-i lungi şi subţiri. Se apropie încet, cu precauţie, dar şi siguranţă de tânără , o analiză câteva secunde din cap până în picioare, după care îşi drese glasul pentru a-i atrage atenţia. Era uşor încordată, dar totuşi zâmbi atunci când cercetaşa se întoarse spre ea.