I'll never be your perfect model of imperfection

[Effy K. Dietrich]

Fetei îi luase ceva timp să se întoarcă, şi asta probabil din cauza fricii de a nu da peste Filch sau vreun profesor, şi o înţelegea perfect, şi ea împărtăşea adesea, şi chiar în acel moment această temere. Nu era în joc numai ea, ci şi puncte foarte preţioase pentru casa de care aparţinea. Deja viperinii îi întrecuseră, lucru ce sincer nu îi convenea mai deloc, şi nu voia să înrăutăţească situaţia, la ca şi ceilalţi cercetaşi de altfel. Atunci când fata se întorsese, fu destul de surprinsă, într-un mod plăcut, să regăsească pe chipul acesteia sentimentul de siguranţă şi demnitate. Ochii safirii ai Elisabethei sclipiră într-un mod entuziast , în timp ce analiza tot mai atent trăsăturile nou-venit. Un pur cercetaş. Aceasta era concluzia la care ajunsese, cu zâmbetul mulţumit întins pe buze.
'Beth clipi de mai multe ori atunci când auzi salutul şatenei, şi râse încet în secunda imediat următoare.
" Nu vorbesc franceză. " Îi zise colegei sale , în timp ce făcu un pas înspre aceasta , şi îi zâmbi călduros. Karlie îşi arcui încă o dată o sprânceană, şi ascunse un mic obiect din mână în buzunarul pardesiului cenuşiu."Nu-ţi face griji, nu o să afle nimeni că ai fost aici. Asta ar însemna să am şi eu probleme." Continuase pe un ton cald şi plăcut, ce inspira încredere.