I'll never be your perfect model of imperfection

[Karlie E. Grimaldi]

O fascina , dar în acelaşi timp deranja sclipirea aceea ciudat de mulţumită şi încântată din ochii cercetaşei. Nu îşi putea da seama ce o făcuse aşa fericită, de-şi schimbase aşa repede starea de spirit. Făcuse ea ceva? O deranjase cu ceva? Nu ştia răspunsul la niciuna din acele întrebări, putea doar să facă presupuneri. Căuta cu atenţie în scena petrecută mai devreme, ce se derula încontinuu în mintea sa, orice indiciu ce ar fi condus-o spre un răspuns, dar cutia aceea micuţă cu denumirea de "idei" era goală.
Un mic surâs apăruse pe chipul său ca de copil atunci când colega sa îi dezvăluise că nu vorbeşte limba sa natală, însă se dădu precaută un pas în spate atunci când aceasta înaintă. Adoptă din nou acea expresie neutră şi ascunse cu repeziciune fotografia atât de preţioasă ei în adâncimea hăinii. Nu prea îi plăcea să stea aproape de persoanele necunoscute, mai ales cele întâlnite în asemenea circumstanţe. Deşi tonul cald şi prietenos cu care îi vorbea o făcea să se mai bine, nu putea înlătura acel sentiment de nesiguranţă înrădăcinat adânc în inima sa.
" Excuse-moi, alors." Răspunse din instinct , apoi se corectă " Scuză-mă , atunci; greşeala mea." Murmură pe un ton ceva mai liniştit, dar totuşi distant.