I'll never be your perfect model of imperfection

[Effy K. Dietrich]

'Beth îi zâmbi cu blândeţe , în semn de încurajare , dar păstră o distanţă faţă de ea, căci îşi dăduse seama că apropierea o deranja. Aceasta fusese greşeala ei; ştia din proprie experienţă că era incomfortabil să te afli prea aproape de o persoană necunoscută , pe care o întâlnise noaptea, într-un loc în care nimeni normal nu avea ce căuta. Dar dacă se gândea bine cuvântul acesta, "normal" în acele locuri avea cu totul alte sensuri, faţă de cele cu care era obişnuită. Clătină din cap şi o privi din nou pe cercetaşă, care continua să o privească sceptică. Elisabeth zâmbi din nou, şi întinse către aceasta o mână subţire şi albicioasă .
"Elisabeth Katia Dietrich, Cercetaşi." Se prezentă aceasta, punând un oarecare accent pe denumirea casei sale, pentru că dorea să-i arate că nu are de ce să se teamă. Aşteptă ca şi Karlie să se prezinte, dar aceasta amâna momentul, continuând să o privească. "Nu înţeleg de ce eşti aşa încordată, deja ţi-am spus că nu va afla nimeni că ai fost aici." Repetă din nou cercetaşa , de data aceasta rostind mai tare şi mai clar cuvintele, pentru a sublinia ideea.