I'll never be your perfect model of imperfection

[Effy K. Dietrich]

Un mic oftat scăpase printre buzele fetei atunci când auzi explicaţia colegei sale, şi mai cu seamă cuvântul "minciună", una dintre cele mai josnice noţiuni, după părerea ei. Cercetaşa nu înţelegea, indiferent de cât de mult încerca, de ce ar vrea cineva să pună în practică sensurile acestuia. Era ca şi cum te-ai păcăli pe tine însuţi cu iluzia propriei imaginaţii şi ţi-ar face plăcere asta. Dezgustător! Dar era şi posibilitate ca această părere personală să fie greşită, să fie vinovată regimul strict în care crescuse, bazat mai ales pe respect şi sinceritate.
O pală de vânt aspră îi atinse faţa şi o făcu să revină din acea lume cu bariele în limtele propriei imaginaţii. Surâse precum un copilaş şi îşi întoarse privirea spre Karlie. Tresări atunci când simţi atenţia , fascinaţia şi concentarrea cu care o privea, direct în ochii ca de sticlă, dar nu îşi întoarse capul, ci îi susţinu contemplarea. Ochii ei erau la fel de albaştrii ca şi ai lui 'Beth, doar că aceştia emanau căldura şi libertatea specifică cerului senin de vară.
" Te-aş întreba dacă eşti din Franţa, dar răspunsul este evident." Murmură aceasta, nu neapărat fiindcă o interesa, ci mai mult pentru a umple golul acela de tăcere. Zâmbeşte din nou, de data aceasta mai mult mecanic.