Let's revive the past ...

[Victor A. Olivier]

• 'Draga mea Marie Anne,
  
  Sper ca atunci cand vei vedea aceste randuri, sa fii teafara si in siguranta. Stiu ca nu ti-am mai trimis nici o scrisoare de mult timp, si te rog mult sa ma ierti, insa am fost mult prea adancit in treburile mele, cum stii tu ca mereu am fost. Imi doresc sa vorbim cat mai curand, si sa te intorci la mine, cu toate bazdaganiile scoase din capul tau dragalas. Totusi, daca nu te intorci prea repede, ma vei gasi la Azkaban.
  
  Al tau frate, Victor A. Olivier.
  
  
  Semna scrisoare si i-o incredinta bufnitei surorii sale. Stia ca nu era foarte mult, insa, in acele cuvinte simple si putine, toata dragostea si dorul de sora lui erau exprimate.
  Se imbraca, punandu-si paltonul, si iesi la o plimbare, strabatand toata distanta pana in Little Whinging pe jos, avand in vedere ca vila in care locuia era la doar cativa kilometri de sat. Nu se simtea obosit, si ii placea sa mearga pe jos, cum facea cand era mai mic, alaturi de sora lui cu doi ani mai mica. Marie Anne intotdeauna fusese mai rebela decat el, si abandonase Hogwarts-ul si Anglia din motive necunoscute. Cel putin, avea certitudinea ca nu era singurul care ura acea scoala, si care o parasise.
  Intr-un final, ajungand in oras, se gandi sa se opreasca pe o banca, undeva, insa vocea unei tinere ii atrase atentia. Ceva despre Cercetasi, deci cu siguranta o eleva de la Hogwarts. Se uita la ea. Parul lung si blond i se odihnea pe umeri, iar pielea ii era de o albete bolnavicioasa. Nu stia de ce, insa ii aducea in minte imaginea unei suedeze.
  "De ce consideri ca Cercetasii sunt naivi si prostuti?"o intreba, asezandu-se in fata ei, blocand lumina lunii sa-i scalde fata.