Lose Control

[Bell Evans]

• Un zambet bland strafulgera pret de cateva clipe pe chipul palid, trecut prin multe nopti nedormite; se aseza incet, strangandu-si roba in jurul corpului. Simti fiorul rece al bancii raspandindu-se rapid in intreaga fiinta si tremura usor. Uneori ii era atat de frig incat incepea sa se gandeasca daca nu cumva organismul ei era defect; nu era tocmai normal sa te apuce frigul in miez de vara. Iarna insa, era cat de cat acceptabil - nu iesea din limita normalului.
  
  Un oftat mic ii scapa printre buzele intredeschise; isi pleca privirile, incercand sa lase amintirile sa ii paraseasca mintea chinuita. Avea unele momente in care se simtea tintuita in prezent si in trecut, incapabila sa priveasca spre viitor.
  
  Era constienta ca timpul avea sa vindece tot pana la urma; mereu se intampla asa. Niciodata nu ii inselase asteptarile si intotdeauna reusise sa o aduca la linia de plutire - probabil acum trebuia sa astepte putin mai mult. Unele intamplari erau mai dificile decat altelele; insa de fiecare data trecuse peste si oarecum era mandra de ea. Nu era tocmai persoana care sa aiba o parere prea buna despre ea - deci erau putine lucrurile care intradevar ii placeau in ceea ce privea propriul caracter si personalitate; dar nu se gandise niciodata prea mult la ele.
  
  Isi indrepta privirile spre chipul viperinei si ramase o clipa pe ganduri; nu era prea sigura daca ar fi trebuit sa intrerupa valul adanc de tacere ce se asternuse deasupra lor; si totusi o facu, iar cand vorbi vocea ei era blanda si joasa.
  
  "-Abia acum m-am intors" sopti ea, constienta fiind de faptul ca tanara era pusa la curent cu noutatile.
  
  Lua o gura mare de aer care ii invada plamanii; se simtea ciudat. Asteptase cu atat de multa nerabdare sa se intoarca acolo. Iar acum ca o facuse avea acel sentiment ciudat ca nu ar fi putut pleca inca o data; desi era constienta ca poate o data si o data tot va veni momentul. Se gandea cu frica la acele timpuri si de fiecare data mintea ei incerca sa alunge ideea; era ca si cum s-ar fi mintit intruna, de una singura. Nimeni nu cunostea fricile care ii cuprindeau gandurile dupa ceasurile miezului de noapte; le pastra doar pentru ea, temandu-se sa nu se transforme in realitate daca le-ar fi spus si altcuiva. Probabil era copilaroasa din punctul asta de vedere - poate si altele - dar avea propriile principii si convingeri pe care le urma. Si nu era prea dispusa sa renunte la ele.
  
  Pentru ca invatase de-a lungul timpului ca era imposibil sa schimbi o persoana cu adevarat; incercase ea insasi sa-si schimbe unele defecte, sa renunte la unele obiceiuri. Si reusise poate pentru cateva zile, saptamani sau luni. Dar reveneau mereu - nu putea sa le alunge, erau tintuite prea bine in faldurile sufletului. Erau ceva din ea, o parte din fiinta care se lupta de fiecare data cu propriile ganduri. Devenise prea slaba in ultimele luni.
  
  Si inca odata realiza ca se mintea singura; fusese intotdeauna asa. Tipul acela de persoana care prefera sa lase altuia locul de lider si sa se supuna unor conditii. Care era capabila sa-si asume anumite responsabilitati, dar prefera sa se rezume doar la cele deosebit de importante; tacuta cand nu trebuia si mult prea agitata in momentele in care ar fi putut sa ramana la locul ei si sa pastreze linistea. Isi facea mult prea multe idei despre cei din jur si ajungea deseori la concluzia ca ii pasa de oamenii care nici macar nu o cunosteau prea bine. Iar cand venea vorba de a judeca, ea era persoana care statea in fruntea listei. Mereu avusese problema asta - mereu se considerase insuficient de buna, indiferent de conditii; stia ca poate greseste, dar in acelasi timp credea ca exista altcineva mai special ca ea, care merita mai mult. Poate si de aceea incercase sa se multumeasca cu putin in unele situatii. Probabil gresise.
  
  Facuse multe greseli - ca orice om. Dar invatase din fiecare si nu o mai repetase a doua oara. Iar lucrul asta o facea sa se maturizeze de fiecare data cate putin; stia ca uneori se purta ca un copil si nu intelegea nimic din ceea ce se intampla in jur. Dar in acelasi timp stia ca putea fii o persoana care era dispusa sa ofere un sprijin cand era nevoie.