Imaginary

[Veronique A. Dupont]

• Isi inchise pleoapele lipindu-si cu putere genele intre ele si incerca sa-si mute privirea. Fantoma nu spusese nimic clar sau concret, dar mentionase destule detalii pentru a o face pe viperina sa nu vrea sa mai auda ce avea aceasta de spus mai departe.
  In sinea sa credea ca nu exista nimic mai rau decat moartea. Desigur, acela era gandul unui copil naiv ce-si pierduse ambii parinti in favoarea mortii si care incerca sa-si ascunda teama, ce-o urmarea peste tot, facandu-i si pe altii sa-i simta durerea. Nu intelegea perfect notiunile de moarte, viata si viata de dupa moarte, toate fiind in mintea sa doar o invalmaseala de lucruri abstracte, lipsite de inteles.
  
  'Nu ai meritat sa mori. Nimeni nu merita. Chiar si cei mai rai dintre noi isi pot schimba soarta' spuse ea deschizandu-si larg ochii si uitandu-se mai mult prin fantoma decat la ea. Sunau destul de ipocrit acele cuvinte venind din partea sa. Ea, care nu oferea o a doua sansa. Ea, care omora fara sa puna intrebari. Lucrul bizar, insa, era acel ca ea chiar credea in vorbele pe care tocami le rostise. Era mai mult ca sigura ca nimeni nu era fara pata si ca si sfintii pacatuisera intr-un punct, iar pacatosii aveau toate sansele sa devina sfinti daca alegeau calea cea buna.
  
  Se intoarse cu capul catre Bell si realiza prin cate lucruri trecusera amandoua in ultimul timp. Desigur, fiecare avea proriile sale probleme, separate de ale celeilalte, dar oarecum toata acea suferinta le unea. Ronnie stia prea bine ca durerea sa nu ar fi putut fi indepartata niciodata si ca avea s-o poarte in suflet pentru tot restul vietii sale. Mereu avea sa-si simta inima zdrobindu-i-se in mii de bucatele si nu va sti cu siguranta care este motivul.
  'Trebuie sa iesim de aici' zise ea brusc indreptandu-se catre Bell si apucand-o de brat.
  Stia ca ceea ce facea era in detrimentul fantomei, dar ea mai avea o eternitate de bantuit, in schimb, cele doua vrajitoare aveau doar acea viata. Refuza cu orice chip sa si-o petreaca plangand sau fiind trista si vroia s-o faca si pe fosta cercetasa sa intelega acelasi lucru. Viata lor era prea scurta pentru a plange si a se ingriji de problemele si suferintele celor din jur.