we were born to die

[Veronique A. Dupont]

Ronnie & John

As the light washes over the morning rise, you're still asleep and that's all right,
I can be still 'cause you look so sweet and beautiful next to me.

• Putea simti razele soarelui jucandu-se tandru pe pielea sa si incalzindu-i-o. Ar fi vrut sa-si deschida pleoapele, dar ceva o impiedica. Era ca o putere invinzibila ce-o controla si n-o lasa sa faca ceea ce-i sopteau simturile. Se gandi sa se dea jos din pat, dar asternuturile pareau a o tine prizoniera. Nu se putea misca, nu putea vorbi, iar gandurile abia ca isi mai gaseau locul in mintea sa mult prea aglomerata.
  Deschise cu putin efort ochii, dar ii inchise brusc cand dadu cu privirea peste lumina puternica ce se reflecta prin fereastra. Indeparta cerceaful din satin ce-i era strans in jurul trupului, iar apoi se ridica pe o parte stand in sezut si sprijinindu-si mainile de o parte si de alta a picioarelor sale. Isi lasa capul sa-i cada catre podea, iar cand si-l ridica pleoapele ii erau deschise. Simti pe loc ca incepuse sa-i ia foc capul si incerca cu disperare sa stopeze migrena ce avea sa-si faca apraitia in scurt timp. In zadar se straduia pentru ca-si facea mai mult rau. Fiecare gand o durea si, incercand sa vizualizeze imaginea din fata sa, isi pierdea cunostina.
  Se prabusi la loc in pat si isi inchise ochii. Spera ca totul sa treaca ca intr-un vis, dar durera parea a se intensifica cu fiecare secunda, parea reala. Ar fi dorit sa traga draperiile, dar nu putea sa se ridice si nici nu putea sa ceara acel lucru pentru ca buzele ii erau inclestate.