I'll never be your perfect model of imperfection

[Karlie E. Grimaldi]

Karlie tresări încet atunci când simţi tensiunea din glasul fetei, şi pentru o clipă se gândise să îi întoarcă spatele şi să plece, dar , deşi o cunoştea de câteva minute amărâte, îşi dăduse seama că va veni după ea. Nu avea rost să încerce. Nu voia să rămână, de fapt era ultimul lucru de pe pământ care ar fi vrut să i se întâmple, dar poate de asta avea nevoie. De cineva căruia să i se destăinuie, chiar dacă era o străină. În minte îi răsuna ecoul cuvintelor mamei sale. Întotdeauna îi spusese să nu-i fie frică să spună adevărul, să strige cât o ţin plămânii după ajutor; asceasta era singura scăpare din acel cerc al durerii.
Bruneta îşi ridică privirea sticloasă spre colega sa, înghiţind în sec. În buzunarul hainei strânse încet, astfel încât să n-o deterioreze fotografia părinţilor ei. Analiză timp de mai multe clipe expresia iritată a lui Liz, gândindu-se dacă era cu adevărat o idee bună să vorbească cu ea. Poate nu era un moment potrivit, poate nu era persoana potrivită. Karlie clătină încet din cap , îşi plecă privirea dezamăgită şi îi întoarse spatele. Făcu un pas nesigur şi închise ochii, lăsând o lacrimă să i se prelingă pe faţa de porţelan. Trebuia să plece, nu voia s-o vadă în poziţia aceea atât de vulnerabilă, fragilă şi instabilă. Înaintă din nou, dar mâna cercetaşei îi prinse încheietura forţând-o să se întoarcă.