I'll never be your perfect model of imperfection

[Karlie E. Grimaldi]

Karlie mării ochii uimită de reacţia colegei sale. S-ar fi aşteptat să râdă şi s-o batjocorească datorită faptului că începuse fără motiv să tremure şi să se comporte ca un copilaş pierdut şi speriat. Nu ar fi judecat-o deloc dacă ar fi făcut aşa. Poate că aşa ar fi făcut şi ea , deşi educaţia strictă pe care o primise nu prea îi permitea acest lucru, dacă s-ar fi confruntat cu o astfel de persoană. S-ar fi aşteptat la orice , absolut orice, numai la înţelegere nu. Poate că totuşi acesta era momentul potrivit să scape de povara din sufletul ei, poate era momentul potrivit, pe care îl aşteptase atât timp, dar care în acelaşi timp o făcea să-i fie teamă.
Bruneta îşi închise ochii ca culoarea cerului senin de vară atunci când colega sa îi şterse lacrima, ca în secunda următoare să se trezească în braţele calde ale lui Liz. Karlie clipi de mai multe ori , şi surâse cu amar atunci când auzi vorbele cercetaşei. Îşi lăsă trupul firav să se dezmorţească şi capul să cadă pe umărul fetei, în timp ce mai multe lacrimi îi lăsau şanţuri adângi în obrajii îmbujoraţi. De data aceasta nu le mai oprea. Le lăsa să cadă, să-i aline durerea şi să-i vindece sufletul.
"De ce? De ce faci asta? Nu mă cunoşti." Murmură aceasta pe un ton stins, abia la nivelul unei şoapte pierdute.