I'll never be your perfect model of imperfection

[Effy K. Dietrich]

Surâse atunci când auzi fraza în franceză şoptită de Karlie. O amuza uşor faptul că deşi se afla în Anglia , era nevoită să vorbească zi de zi engleza, scria în engleză , şi toţi, sau aproape toţi, purtau conversaţii în engelză, avea astfel de momente în care vorbea în limba maternă. Însă nu o condama, şi Liz avea momente când uita de locul unde se află şi începea să vorbească în germană, şi nu îşi dădea seama de acest lucru decât când cel cu care purta discuţia începea să se holbeze confuz la ea, plus că era încântată că în ciuda tuturor acestor schimbări nu-şi uita originea, începutul călătoriei în care se avântase.
Mai zâmbise şi fiindcă , deşi nu ştia mai nimic în acea limbă, înţelesese mesajul pe care a vrut să-l transmită Karlie. Se simţea bine că reuşise măcar într-o mică măsură să-i aline durerea. Ar fi vrut să-i smulgă suferinţa cu propriile-i mâini, dar ştia că acesta era un pas pe care trebuia să-l parcurgă chiar ea; ea trebuia să pună capăt acestui cerc vicios, dar asta când va fi gata.
" Cu plăcere. " Murmurase pe un ton cald şi delicat cercetaşa în timp ce Karlie îşi ridica capul de pe umărul său şi făcea un pas în spate. Îi privi obrajii îmbujoraţi şi arzând şi ochii trişti şi înroşiţi de lacrimi , şi nu-şi putu abţine un oftat. Îi puse mâinile pe umeri şi îi adresă un zâmbet cald şi înţelegător.