Dès Que J'Te Vois

[Bell Evans]

• Zambi bland si ridica usor din umeri; il asigura din priviri ca nu are de ce sa-si ceara scuze. Fusese la randul sau intrigata de invitatie si o acceptase fara sa stea pe ganduri; incepuse sa realizeze cat de necugetata devenise. Se schimbase intratat incat sa nu mai stea sa judece fiecare lucru inainte de a lua o decizie. Risca - si se bucura din plin de asta. Incerca sa faca ceea nu avusese niciodata curajul si soarta ii suradea de fiecare data. La fel ca si acum - isi fortase norocul. Ar fi putut fi in pericol, desi figura linistita a barbatului nu ii transmitea vreo stare de anxietate.
  
  "-Mmm, ma gandeam" incepu ea, cu aceeasi voce calda. "De ce m-ai chemat totusi? De ce aici?" intreba Bell, ridicandu-si din nou privirile spre chipul lui. Se simti usor incomodata, asa ca evita sa-l priveasca din nou in ochi.