Dès Que J'Te Vois

[Bell Evans]

• Privi din nou plicul micut si realiza ca ii tremurau mainile; Hayden murise in urma cu patru ani. Se schimbasera atat de multe lucruri de atunci - ea se schimbase. I se parea totul ilogic si lipsit de sens; de ce a venit Carsten tocmai acum sa-i dea scrisoarea? Isi alunga toate gandurile si nelinistea, rupand cu grija marginea plicului micut; scoase la iveala doua foi de pergament scrise in intregime si lacrimi ii aparura in ochi cand recunoscu scrisul atat de cunoscut, usor inclinat spre dreapta. Amintirile ii venira din nou in minte, lasand durerea sa o acopere cu mantia ei glaciala.
  
  Isi ridica privirile si se uita la Carsten; acesta parea ca asteapta sa inceapa sa citeasca, asa ca reveni asupra scrisorii si incepu. Cu cat parcugrea randurile inghesuite, lacrimile ii cadeau pe obrajii palizi. Dura ceva pana cand citi totul si ii intinse a doua foaie si lui Carsten; nu fu in stare sa vorbeasca. Nu isi mai gasea cuvintele.
  
  "-Acum inteleg tot" sopti ea, cand tanarul ii inmana partea din scrisoare; o puse la loc in plic si il strecura intr-un buzunar al paltonului gros cu care era imbracata.