we were born to die

[Veronique A. Dupont]

• Se uita in jur si tot ce putea vedea era frumusetea si perfectiunea de care fusese deprivata acea casa. Obisnuia sa fie un adevarat palat inconjurat de o gradina plina cu trandafiri multicolori, iar acum era doar o amintire a ceea ce fusese. Stia ca totul se datora spiridusilor de casa ce o luasera razna cand stapanii lor fusesera rapiti, dar se simtea intr-un fel vinovata. Isi amintea cum ii gasise pe ultimii doi spiridusi ramasi; erau infigurati si flamazi si doar unul dintre ei parea sa-si fi pastrat minitile. Celalalt chiar incercase s-o atace.
  
  Cand mainile baiatului ii atinsera stomacul uita de toata ura si amaraciunea pe care o purta in suflet. Realiza ca era atat de norocoasa sa-l aibe alaturi si ca nimic altceva nu mai conta. Trebuia sa-si pastreze calmul macar pentru el pentru ca nu merita s-o piarda. Desigur, probabil i-ar fi fost mai bine fara ea, dar stia ca baiatul nu gandea in acel mod.
  'O sa dureze putin' ii spuse zambindu-i si apoi ii saruta obrazul.
  
  Imediat ce iesi din camera incepu sa se dezbrace, iar apoi se indrepta catre sala de baie. Intra precauta in cada pe care o umpluse in acea dimineata unul dintre spiridusi si incepu sa se joace absenta cu spuma ce plutea pe suprafata apei. O mie de ganduri ii invadau mintea, dar cele mai placute erau acelea in care ii putea distinge chipul lui John. Inca nu putea concepe ce ei doi erau impreuna si de multe ori ii era frica sa inchida ochii sau sa se bucure prea tare de un moment gandindu-se ca atunci avea sa se trezeasca din visare. Chiar daca totul ar fi fost doar o nascocire a imaginatiei sale nu-i pasa pentru ca atata timp cat se putea bucura de el nu dorea nimic altceva.
  Se ridica precauta din cada dupa ce statuse pret de vreo douazeci de minute si incepu sa mearga catre oglinda. Ajunsa in fata ei isi lasa parul lung sa-i cada pe umeri acoperindu-i mare parte din trup si apoi continua sa-si priveasca reflexia. Cateodata nu-i venea sa creada ca straina din oglinda era chiar ea. Se pierdea in detaliile fetei si in ochii de culoarea smaraldului, iar apoi rasufla cand vedea ca acea fata ii copia fiecare miscare. Chiar tu esti, ii repeta o voce in gand, dar nu reusea sa inteleaga cuvintele cu adevarat.
  Deschise unul dintre dulapioarele albe din baie si lua de acolo o sticluta transparenta a carui continut lichid avea o tenta galbuie. Isi turna cateva picaturi in palma dreapta si apoi isi unse cu grija fiecare particica din corp. Era parfum, parfumul mamei sale pe care obisnuia sa-l foloseasca de fiecare data cand iesea cu tatal sau undeva. Era unul dintre putinele lucruri pe care spirdusii nu le distrusera si pentru asta era fericita.
  
  'Unde vrei sa mergem?' intreba ea apucandu-l pe John de umeri si sarutandu-i ceafa.
  Purta o rochie verde ce-i facea ochii sa para mai nenaturali decat deobicei, buzele ii erau de un rosu sangeriu, parul si-l uscase cu grija avand grija sa-si pastreze buclele perfecte, iar unghiile erau lacuite si taiate pentru a avea o dimensiune medie. Nu purta niciun fel de machiaj pentru ca il considera o inventie incuiata ce nu avea ce cauta in trusele de infrumusetare ale vrajitoarelor.