Dès Que J'Te Vois

[Bell Evans]

• Il privi cu o usoara nuanta de regret; ii parea rau, inca o data in acea dupa-amiaza. Simtea ca nu se comporta bine, ca nu reactioneaza cum ar fi trebuit.
  
  "-Multumesc" sopti Bells, zambind. Era recunoscatoare pentru ca era acolo, cu ea; nu era totusi prea sigura daca merita efortul. Niciodata nu avusese o parere buna despre ea. "Si imi pare rau, inca odata..iti pierzi timpul cu mine" continua tanara, cu parere de rau in glas. "Nu esti obligat sa stai aici daca nu vrei" insista ea.
  
  Probabil s-ar fi simtit aiurea daca ar fi plecat si ar fi lasat-o acolo singura; simtea nevoia unei companii, iar Carsten parea a fi persoana potrivita. Totusi, nu putea sa-l oblige sa ramana cu ea. Nu avea nimic care sa-l lege atat de mult de ea. Si nici nu voia, probabil; niciodata nu fusese genul de persoana care sa oblige oamenii.