The old man's book

[Bell Evans]

• Racoarea apusului cuprinse intreaga Alee, scufundand-o intr-un intuneric rosiatic; linia orizontului, amestecata acum cu nuante inchise, nu se mai distingea in zarea ce parea a sfarsi in lupta dintre zi si noapte. Cerul se acoperi de nori, trecand de la culori albastrui si senine la o transparenta cenusie; fulgii nu intarziara nici ei sa apara in cele din urma, prinzandu-se in suvitele lungi de par care ieseau de sub gluga propriei pelerine de drum.
  
  Era frig - simtea mantia de racoare ce ii invelea trupul firav din toate directiile, apasandu-i pe sufletul chinuit. Voia sa ajunga mai repede acolo, sa lase toata agitatia si tot acel chin in urma. Se saturase, iar asta era probabil cel mai mare vis - sa vina vara, sa plece in vacanta si sa simta ca totul poate sa fie bine din nou.
  
  Realiza putin confuza ca usile magazinelor de pe Alee se inchideau una cate una; spera doar ca in locul unde avea ea treaba sa fie cald si sa fie deschis. Probabil avea sa dispere daca trebuia sa se intoarca la castel, fara sa rezolve nimic.
  
  Ollivander's ii aparu pe dinaintea ochilor, cu ferestrele luminate de cateva raze palide; zambi si ofta usurata in sinea ei, deschizand usa care scartai aproape familiar. Isi dadu gluga pelerinei jos, dezvaluind un chip palid si doua maini albe, inghetate. Inca avea probleme cu incheietura stanga, asa ca o lasa in jos, nevrand sa o forteze. Intalni privirea lui Salathiel si zambi; se descheie curand la nasturi si ramase in blugii negri si puloverul gros, de un albastru palid.
  
  "-Sper ca nu am intarziat prea mult" chicoti ea, trecandu-si mana sanatoasa prin suvitele de par saten.