I'm not alone... II

[Melissa A. Reningan]

Eram in spatele baiatului , prinsa in ganduri. Treaba era de-a deptul incurcata , incat ajunsesem sa nu mai inteleg nimic. Imi venea sa urlu in acel moment , din cauza stresului. La naiba cu toata porcaria asta ! Pentru ce trebuie sa cautam acele lucruri? Incerc sa tin pasul cu Gabriel , vazand ca si el era la fel de nervos si stresat ca si mine. Era in jur de 2 noaptea , mai aveam 4 ore. O perioada scruta , dar aparent foarte lunga. Ofta usor , apoi se opri din mers. Nu avea nici un plan , nu stia ce va urma , nici nu voia sa se gandeasca la urmatoarele ore. Gabriel , stai. spun cu o voce stearsa , putin obosita.

Nici nu stiam de ce zisasem asta. Pur si simplu , ma saturasem de acea liniste , ma dureau picioarele si eram obosita. Suna de parca as fi mers sute de kilometri , dar mersesem maxim...500 de metri daca ma gandesc sau mai mult. Imi pun palma pe frunte , incercand sa gandesc , ceea ce era imposibil pentru mine. Ma rezem de peretele coridorului , oftand din nou. Gabriel stia unde era diadema , dar refuza sa o dea. Chiar stii unde e diadema? il intreb pe baiat , uitandu-ma la el. Imi acopar fata cu palmele , frecandu-ma la ochi. Eram super obosita din cauza acestei " misiuni " idioate , lipsite de logica.