It just happens sometime

[Lexie Stryder]

• Lexie nu baga de seama cand cineva se aseza de cealalta parte a mesei ei. Nu avea chef sa inceapa o conversatie cu un strain, asa ca nu vedea rostul sa il bage in seama pe cel care se apropiase de ea. Insa imediat ce ii auzi vocea, isi dadu seama ca nu era un strain cel care se puse pe scaunul de la masa ei. Isi ridica privirea, zambind, insa zambetul ii disparu de pe fata imediat ce il vazu pe Carsten.
  
  Se incrunta, confuza si nu se putu abtinse sa nu scoata un mic scancet. Arata ingrozitor. Statea acolo, cu fata plina de sange, cu ochelarii sparti, cu un ochi putin invinetit si ii zambea.
  
  Nu se putu abtinse sa nu se ridice si sa vina in partea lui de masa. Scoase o batista perfect alba din buzunarul robei si sopti Aguamenti cu bagheta atintita spre el. I-o dadu in mana, fiindu-i frica sa nu il doara mai tare daca facea ea ceva.
  
  "Stiu ca e patetic, dar nu stiu vraji de vindecare," spuse, asezandu-se inapoi pe locul ei, unde acum ii aparuse sucul. "Ce naiba ai facut de ai ajuns in halul asta?"
  Rase nervos si il fiza cu privirea.