| |
|
24 Jan 2012, 17:48
|
|
|
Lexie Stryder
|
Posts: 3,887
RP Posts: 1225
Joined: Sep 2011
Reputation:
207
Casa: Viperini
Galeoni: 2780
Animal: Sarpe veninos - "Severus"
Slujba: Profesor "Potiuni"
|
|
- Lexie incerca sa il priveasca fara ca in ochii ei sa apara dintr-odata o flacara de ingrijorare. Insa presupuse ca era evident deja ca ii pasa de el, asa ca nu mai avea motiv sa se ascunda. Pentru ea, Carsten era un prieten. Si nu dadea acest titlu tuturor persoanelor care ii ieseau in cale. Asa ca nu ar fi fost prea fericita sa afle ca i se intampla ceva. Nu pentru ea, ea nu avea de ce sa fie bagata in asta. Nu merita. Ci pentru oamenii care chiar tineau la eu, cei pe care se putea baza si care ii erau prieteni adevarati.
"Ma bucur sa aud ca te-ai asezat undeva. Banuiesc ca nu mai esti pe drumuri?" spuse Lexie, luand o inghititura de suc. Ultima propozitie era o intrebare pentru ca ea chiar nu stia ce sa banuiasca, la ce sa se astepte, sau ce l-ar face fericit.
“there are as many loves as there are hearts”
![[Image: hicNyLV.gif]](http://i.imgur.com/hicNyLV.gif) ![[Image: bbV7qkY.gif]](http://i.imgur.com/bbV7qkY.gif)
* “All happy families resemble one another, but each unhappy family is unhappy in its own way. ”
* “Respect was invented to cover the empty place where love should be.”
* “He stepped down, trying not to look long at her, as if she were the sun, yet he saw her, like the sun,
even without looking.”
|
|
|
| Messages In This Thread |
RE: It just happens sometime - by Lexie Stryder - 24 Jan 2012, 17:48
|
Users browsing this thread: 1 Guest(s)
|
|
