It just happens sometime

[Kurt F. Malfoy]

• Ii raspunse afirmativ. Intr-adevar,fiul ratacitor se intoarse acasa,mai dragut si mai interesat de viata normala. Cel putin aparent. Faptul ca o avea acum pe Natalie alaturi si ca isi luase si o slujba nu insemna nimic. El inca avea si probabil ca intotdeauna ar fi avut ganduri mai mult sau mai putin marete. El visa la o pozitie inalta,de conducere. Dar nu de partea binelui,in orice caz. Ambitiile proprii se transformasera in obsesii. Juca pe doua terenuri. Pe de o parte era iubitul tandru,fiul de care orice parinte ar fi fost mandru si pe de alta parte era el insusi : un om crud,obsesiv care isi urma instinctul. ''Desi uneori mi-as dori sa nu ma fi intors niciodata. Nu mai sunt liber. Nu mai sunt eu.'' Cel putin nu atunci cand vroia.
  
  Isi lasa capul intr-o parte,zambindu-i si mai larg apoi o privi putin mai atent,incercand sa para fericit apoi isi muta privirea catre paharul plin de vodka pe care il dadu pe gat dintr-o inghititura,comandand inca unul. Nu ii era indeajuns de cald. Plus,avea nevoie sa ramana vesnic in starea aceea dintre treaz si somnoros. Trebuia sa ramana ametit pentru a fi el insusi. Incerca sa dea timpul inapoi si o mica betie era inceputul,cel putin teoretic.
  
  '' Tu cum o mai duci? Sper ca mai bine decat mine. ''