It just happens sometime

[Lexie Stryder]

• Lui Lexie ii aparu pe buze o urma de zambet cand auzi de libertatea lui Carsten. Se astepta la ceva de genul acesta. Tinea minte de data trecuta de cand se intalnisera care era conceptul lui asupra libertatii. Nu ii placea sa il contrazica, insa la asta chiar nu era de acord. Nu spuse nimic, oricum, pentru ca mai vorbise o data cu Carsten despre subiectul asta si aflase parerea ei. Era curioasa unde isi gasise locul, ce il facuse sa ramana in acelasi loc.
  Zambi la gandul ca poate isi gasise o prietena. O iubita, sau chiar o logodnica nu i-ar fi facut niciun rau. Daca era cineva pe care el o iubeste cu adevarat, ar fi trebuit sa o ceara imediat in casatorie. Oricum, nu era treaba ei. Ea voia doar ca el sa fie fericit.
  
  "Ei bine, ma bucur sa te anunt ca imi merge mai bine ca tie," spuse, razand. "Am doar note bune la scoala, sunt la zi cu temele si nu am probleme in familie sau cu prietenii. Singurul lucru care imi lipseste este putina aventura, stii? Sa ies din rutina, pur si simplu sa ma distrez fara sa imi pese de consecinte? Asta ar cam trebui sa faca o adolescenta normala."
  
  Pufni, zambindu-i barbatului. Nu avea de gand sa se planga oricum. Daca o intreba cineva ce mai face, chiar daca se simte oribil, raspundea cu un "bine" sec. Si cei care o cunosteau stiau ca mintea.