The old man's book

[Bell Evans]

• Incepu sa rada si il lasa sa o ajute sa se ridice; Ollivander privise scena putin panicat, intrebandu-se probabil daca aveau sa-l ia la rost pentru vechimea scaunelor. Insa niciunul din ei nu se gandira la asta; soptira Reparo!, iar mobilierul reveni la forma initiala. Bell inca radea cand se asezase din nou pe scaun, incercand sa se calmeze.
  
  "-Ok, sa speram ca nu vom mai avea incidente" remarca ea, in cele din urma.
  
  Reveni la seriozitatea initiala si incepu din nou sa citeasca randurile inguste ale cartii. Ollivander se rezema de spataraul propriului scaun, cu privirile fixate intr-un punct de pe peretele din spatele lor. Era atat de nemiscat incat la un moment dat Bell se uita la el, incercand sa isi dea seama daca mai respira sau nu; ofta insa usurata cand vazu miscarea repetata a toracelui ascuns sub roba si reveni la paginile cartii.
  
  "-Ariadna va asculta intotdeauna farmecele proprietarului sau, dar cand acesta o va folosi in scopuri intunecate sau incerte, bagheta va pedepsi dupa cum crede ca se cuvine" cita cercetasa, cu o mica dunga de incruntare pe chip. "De aia ne-a trimis pe noi in labirint?!" intreba ea, derutata.