It just happens sometime

[Kurt F. Malfoy]

• Carsten pe de alta parte rase cu pofta. Pentru a continua gluma,pe cat posibil,se opri brusc si rosti ferm un ''Nu''. El nu era genul care sa faca temele pustilor de la Hogwarts. Cel putin nu in scris. I-ar fi putut ajuta sa se antreneze sau sa prepare diverse potiuni,insa numai atat. Ii era lene sa scrie si nu explica un lucru de doua ori. In concluzie,dac-ar fi fost profesor,probabil ca ar fi fost la fel de ''iubit'' ca si Snape. Desi el personal il preferase intotdeauna pe acel profesor in locul lui McGonagall sau Lupin. Era vorba de mandria de viperin,pana la urma. Cum ai putea invata de la cineva prin a carui vene nu curge sangele maretului Salazar Viperin? Pentru un sange-pur ca si el,fiecare intalnire cu un profesor impur sau semi-pur era o tortura de nedescris. Chiar si acum,dupa aproape 18 ani.
  
  ''Cercetasii au fost intotdeauna ca un ghimpe in coaste si asta numai din cauza nenorocitului de Godric Gryffindor. Casa putea fi fondata de altcineva. Rowena Ravenclaw,spre exemplu. Dupa Viperini,Ochii-de-Soim sunt cei mai buni. Noi suntem descurcareti,priceputi,avem sange-pur. Ochii-de-Soim sunt inteligenti,spirituali,poti intretine oricand o conversatie cu ei. Cercetasii sunt niste fraieri norocosi iar Astropufii sunt de toata jena.''
  
  Dac-ar fi fost dupa el,ar fi ramas patru case dar fiecare ar fi primit cate o calitate respectiv defect de-al Viperinilor. Sangele pur insa,nu putea fi impartit cu nimeni. Era o rusine sa spui ca esti semi-pur. Era mai condamnabil decat sa fi un copil cu sange-murdar. Nu stia ce sange avea Lexie,dar nici nu-l interesa foarte mult. Asta se vedea pe teren,in lupta. Tocmai de aceea o intreba :
  
  ''Esti de partea binelui,nu? De ce? Cu ce te ajuta asta?