It just happens sometime

[Lexie Stryder]

• Lexie se gandi o clipa la raspunsul pe care ar fi putut sa i-l dea lui Carsten.
  "Ei bine, sunt undeva la mijloc. Presupun ca stii ca ma atrag lucrurile intunecate la fel ca pe orice alt viperin, poate chiar mai mult. Sunt si eu putin severa la chestia cu sangele pur, si nici eu nu pot spune ca iubesc cercetasii, insa vreu razbunare."
  Viperina ridica din umeri, gandindu-se cum ar putea sa ii explice ce simtea.
  "Eu am fost despartita de parintii mei si de Isabella mai mult de jumatate din viata mea de pana acum. Si au fost Intunecatii cei care mi-au facut asta," spuse, incruntandu-se.
  
  Da, pentru ea era mai importanta razbunarea decat placerea aceea cu care se nascuse cand vedea pe cineva torturat. Insa presupunea ca asta o facea cine era. O definea. Nu prea punea ea situatia in balanta in care o punea Carsten. Nu exista doar bine si rau. Doar alb si negru. Mai erau si nuante de gri. Uneie mai luminoase, aletele mai intunecate.
  "Si la chestia cu casele nu sunt de acord cu tine. In primul rand pentru ca asta face diferenta dintre oameni. Fiecare se incadreaza intr-o grupa si nu pot exista doar viperini in Lumea Vrajitorilor."