It just happens sometime

[Lexie Stryder]

• Lexie incuviinta abia vizibil, semn ca intelese in mare parte care era visul lui Carsten. Viperina isi iubea familia si viata, chiar daca trecuse prin greutati ca sa ajunga aici. Insa nu avea de gand sa se opreasca. Ea avea sa isi indeplineasca visele, fie ca sunt bune sau rele. Voia sa fie la fel de multumita de viata ei si peste douazeci de ani ca si acum. Ii zambi usor distant lui Carsten. Ii pare rau ca el nu mai era la varsta aceea in care orice pare posibil. Pare fiind cuvantul de baza.
  
  "Si ce ai de gand sa faci dupa ce te casatoresti?" intreba viperina, incercand saschimbe putin subiectul.
  
  Era curioasa cum se va simti barbatul cand isi va intemeia o familie, cand va avea un loc in care sa ii spuna cu adevarat acasa. OAre se va schimba? Spera ca nu. Insa voia sa se asigure. Nu era sigura nici daca se vor mai intalni atat de des. Adica, atunci cand un copil te asteapta acasa incerci sa ajungi cat mai repede la el si nu te opresti pe drum sa stai ore la povesti cu prietenii. Zambi cu indulgenta, gandindu-se ca poate el chiar se va schimba. Inca putea deveni cetateanul model care isi dorise sa fie.