It just happens sometime

[Kurt F. Malfoy]

• O privi pe Lexie,zambind larg. Fericirea i se citea in ochi si era atat de emotionat. In urma cu o luna nici macar nu s-ar fi gandit la o viata atat de frumoasa. I s-ar fi parut prea mult,prea exagerat dar cand simtea atata fericire nu putea sa mai refuze ceea ce avea. Si totul era din cauza unei femei cu parul rosu,zapacita si iubitoare. Nu ii venea sa creada cum o singura fiinta iti putea schimba radical viata. Asteptase acest lucru intreaga viata si acum,dupa atatia ani,in sfarsit venise.
  
  '' Nu mai pot sa astept,uneori. Vreau sa il tin in brate acum. Va arata exact ca mine,exceptand culoarea parului. Slab,cu voce subtire,un mic Phoenix,un mic pachetel.
  Vai,va mosteni si spatiul liber dintre cei doi dinti din fata,asa-zisa ''strunga'' - inca un lucru pe care-l vom avea in comun. Bietul copil!
  
  Incepu sa rada,fiind cuprins de un fel de fericire puternica,de un sentiment cald,placut. Nu isi dorise niciodata asa ceva in mod special. Venise pur si simplu,ca un uragan care il lovise. O familie era ultimul lucru la care s-ar fi gandit in urma cu cateva luni. Acum insa,era singurul lucru la care spera. Spera totusi ca toata acea schimbare sa nu il faca sa para nebun sau banal in ochii lui Lexie. In orice caz,ea nu avea de unde sa stie ceea ce simtea. Era ca si cum s-ar fi nascut a doua oara.
  '' Dar nu iti face griji,draga Lexie. Eu,tu,Ivy,Bell si Nathan ne vom strange adesea la o cana cu ceai sau la un pahar de vin. Nu,'echipa-de-soc' nu se va desparti. Ramanem cei cinci care au speriat lumea vrajitoreasca.''