It just happens sometime

[Lexie Stryder]

• Lexie se uita la Carsten cu o privire indulgenta, putin timida. Nu voia sa se bage in acea bucurie vizibila care ii cuperinse ochii barbatului de frica sa nu o strice. Ii placea sa il vada asa, razand. Chicoti si ea, insa mai silentios decat Carsten.
  Se gandi ca si ea voia sa simta acea bucurie intr-o zi. Cand va veni timpul. Stia ca nu putea nici macar sa isi imagineze sentimentele pe care le incerca barbatul cand se gandea la acel suflet care va iesi din pantecul femeii pe care o iubea. Viperina simti cum aproape ii dadura lacrimile de bucurie, insa le tinu in frau, de frica sa nu apara ca o idioata in ochii lui Carsten.
  
  Ma bucur," spuse, auzindu-i cuvintele despre asa-zisa 'echipa de soc care au speriat lumea vrajitoreasca'.
  Stia ca avea sa tina minte acea expresie multa vreme de acum incolo. Zambi, gandindu-se cat de mult se schimbase viata ei sociala de cand venise la Hogwarts si cat de multumita era de ea. Si stia ca nu va avea nevoie niciodata de cineva sa ii arate asta.