burn them alive!

[Ophelia Wilde]

• Se uita la ceasul din casuta ei pricajita. Trebuia sa se strecoare afara din Padurea Interzisa si sa ajunga la timp. Mai avea destule minute la dispozitie asa ca se ridica de pe fotoliu,indreptandu-se catre oglinda. Daca nu avea bani,asta nu insemna ca nu se putea respecta pe sine,intr-un fel. Pentru inceput lasa rochia lunga,de culoare neagra sa ii invaluie trupul iar siragul de perle fu asezat la locul sau la cateva clipe dupa aceea. Ochii capatara acea nuanta puternica de galben,ca intotdeauna iar dantura de tip canin era pusa in evidenta de rujul rosu. Te puteai duce la banca imbracat si ca un cersetor,atata timp cat aveai bani la tine insa vroia ca prezenta lor sa fie una de care toti sa isi aminteasca,daca nu din cauza ravagiilor provocate,atunci macar din cauza tinutei impecabile.
  
  Ajunse pe Diagon in mai putin de cateva minute,cu ajutorul vrajilor de Disparitie. Felinarul de abia lumina strada dar cu toate astea isi putu da seama de identitatea barbatului care o astepta la celalalt capat al aleii,imbracat parca in haine de gangster. Nu ii statea rau deloc. Se apropie de el cu pasi marunti,observand din prima faptul ca aveau acum aceeasi inaltime,daca nu cumva ea era mai inalta putin din cauza tocurilor. Cert este ca atunci cand ii stranse mana,nu putu sa nu realizeze ca o trata ca pe un barbat sau cel putin ca pe un egal si ca era mai increzator in planul lor decat ar fi fost nevoie. O caracteristica a lui,din pacate. '' Deci sa inteleg ca jaful o sa fie floare la ureche. Ma tem totusi,intr-un fel,pentru ca ei nu i-ai explicat detaliile.''