Cicatricea lunii II

[Lisa Parker]

~Part II~

Dupa doua saptamani de mers incontinuu, incepusem sa cred ca fugeam de un mare nimic! Nu era nimic in spatele nostru, faceam doar exercitiu fizic, sa ne mentinem in caz de ceva.
Dar acel ceva intarzia de cateva zile bune.
Ajunsi in faimoasa Padure a lui Dean, se mai linistisera apele. Nervi se topisera precum o inghetata intr-o zi caniculara de vara si oprirea de cateva zile intr-un loc nu mai era asa de "periculoasa".
Cu eforturi supraomenesti l-am mai intrebat odata pe JJ ce anume trebuia sa fac ca sa imi spuna si mie ce se intampla. Dar nu se sichisise sa imi raspunda. In schimb isi realuase multe din vechile obiceiuri. Flinn si Mina erau din ce in ce mai apropiati, insa dintr-o privinta ciudata. Pe Bruno il vedeam o data la cateva zile, el fiind cel care ne asigura si fata si spatele, stand prin copaci, sau ascunzandu-se prin tufisuri. Trebuie sa ne anunte daca vedea sau auzea ceva.


Ajunsi in Padurea lui Dean, seful JJ s-a gandit sa facem o mica oprire, sa ne mai tragem sufletul si sa ne incarcam rezervele de mancare si apa. Ne opriseram la baza unui copac urias, cu o scorbura inalta cat usa unei case si la fel de incapatoare cat o camera de la Hogwarts. Aici urma sa se desfasoare urmatoarea aventura. Saau cel putin, aici vom sta pana cand putem continua drumul.

Ne-am instalat incet, am pus capcane care sa ne anunte in caz de intrusi, am facut plinul sticlelor de apa si ne-am pregatit sa punem tara la cale. Inca nu stiam cu siguranta cu ce luptam. Si nici nu ni se ingaduia sa stim.