burn them alive!

[Ophelia Wilde]

• In clipa in care Carsten se aseza in genunchi in fata ei,intreaga fiinta ii fu cuprinsa de o mandrie inimaginabila. O aroganta aparte ii invada acum fiecare celula din corp,facand-o sa se simta ametita,ca si cum o betie dulce ar fi invaluit-o din cap pana in picioare. Era atat de bine ca viata unui om sa depinda de tine. Mai ales cand acel om nu era cu nimic mai prejos decat un vierme. Nu vroia sa il ucida brusc,repede. Merita o tortura lenta,un chin care sa i se para vesnic. Ranji demonic,indreptand putin varful sabiei inspre umarul sau.
  
  Isi indrepta apoi privirea inspre Ivy care ramase pur si simplu ingrozita sau cel putin asa i se parea. Tot timpul crezuse ca era ceva ciudat intre ei doi.Da,cu siguranta fusesera impreuna sau tinusera unul la altul,enorm. Aceste sentimente ii trezeau o sila autentica,poate pentru ca nu tinuse niciodata la nimeni. Aceste ganduri contribuira la sporirea neatentiei si aproape ca se sperie cand auzi explozia din spatele sau. Uitase de vrajile non-verbale,la care barbatul era maestru.
  Nenorocitule!
  
  Goblinii ajunsera in scurt timp in dreptul seifului,privindu-o direct pe ea. Doi dintre ei se indreptara inspre usa seifului,cu scopul de a o captura. Acum ori niciodata. Trebuia sa il ucida acum sau sa se sacrifice pe sine. Nu trebuia sa fie prinsa si trimisa la Azkaban,nu fara a muri el mai intai. Se napusti asupra lui Carsten,dar nu ii taie gatul,ci ii infipse sabia adanc in abdomen,apoi facu acelasi lucru cu cei doi goblini. Sabia ii cazu din mana,din moment ce ucise deja cateva persoane. Isi luase 'partea ei de sange' iar ea trebuia sa scape cumva,cat mai repede.
  Ne vededem...cat de curand.Depinde daca supravietuiesti sau nu,Carst dragule.
  Rosti repede aceste cuvinte apoi se facu nevazuta,folosind o vraja de Disparitie.