burn them alive!

[Ivy Thibault]

• In momentul in care Daria il injunghiase pe Carsten, genunchii lui Ivy cedara, iar fata cazu la pamant. Poate ca oricum acesta era cel mai bun lucru de facut pentru ca Daria mai injunghiase inca doi goblini si fugi, fara sa-i arunce vreo privire.
  
  Viperina plangea. Adica ii curgeau lacrimi, chiar daca suspinele mai puteau astepta. Se tara pana la Carsten si privi rana cu scarba. Nu era Vindecatoare si habar nu avea ce sa faca. Rupse jumatatea de jos a rochiei sale si o apasa de rana. Apoi ii privi fata lui Carsten si se ingrijora cand vazu cat era de palid.
  
  Goblinii veneau. Si inca repede. Ivy il ridica pe Carsten, sustinandu-i toate greutatea pe un umar care trosni puternic. Ceea ce nu era chiar foarte bine pentru ca viperina tipa si il scapa pe barbat. La ce iti mai trebuiau oase daca se rupeau asa de usor. Ivy incerca sa ignore durerea si il sprijini pe Carsten de celalalt umar, mai cu grija. Apoi, se grabi spre iesire. Si era aproape cand isi aminti motivul pentru care se aflau aici.
  
  Sabia zace intr-un colt al camerei, aruncata de varcolac. Ivy il lasa pe barbat o clipa sprijinindu-se de perete si fugi sa o ia. Dupa aceea reveni si il ii spuse lui Carsten ingrijorata:
  "Ce facem? Nu mai putem iesi. Vin prea repede."