Nothing left

[Lexie Stryder]

• Lexie zambi cand sora ei ii facu semn sa se apropie. Inchise usa fara zgomot si traversa camera din cativa pasi mari. Zgomotul cizmelor sale era amortizat de covorul vechi intins pe podea. Se aseza incat pe fotoliul din fata semineului si din stanga Isabellei, despartindu-le doar o masa din lemn de mahon, micuta, unde erau asezate doua cesti cu ceai.
  
  Flacarile rosiatice o linisteau pe viperina, diminuandu-i durerea de cap si facand-o sa se simta in siguranta. Era senzatia pe care i-o dadea focul in general. Parca o atragea caldura aceea, ii absorbea durerile. Fireste, ura frigul deci...
  Isi inchise ochii, tinandu-i asa pentru cateva secunde, apoi o privi pe Isabella, cu o expresie amabila.
  "Ce mai faci?" intreba ea, cu un zambet putin trist.
  
  Se intreba de ce parea atat de obosita, de daramata si putin nervoasa. Nu o mai vazuse asa de mult timp. De fapt, nu credea ca o mai vazuse asa vreodata. O durea acest gand, faptul ca erau unele persoane care o cunosteau mai bine decat cum o cunostea ea. Erau surori, si ar fi fost normal sa fie impreuna, sa se cunoasca una pe alta mai bine decat pe ele insasi. Insa nu avusese ocazia. Bineinteles, nu credea ca era vina parintilor. Crezuse asta la inceput, insa acum, cand vedea expresia blanda a mamei sale si ochii fericiti ai tatalui in minte, isi dadea seama ca erau mai aproape de sufletul ei decat ar fi crezut.
  
  OFF: am editat