Nothing left

[Lexie Stryder]

• Lexie se icrunta la auzul cuvintelor surorii sale. Curiozitatea si ingrijorarea o invaluira in acelasi timp, facand-o confuza, fara sa mai stie care sentiment era mai puternic. Vazu tristetea din ochii Isabellei si se intrista si ea, parca din solidaritate.
  "Ce vrei sa spui cu asta?" intreba viperina, inca incurcata.
  Pentru o clipa se intreba daca nu cumva era prea insistenta. Nu, nu era. Sau daca era, o facea doar pentru ca ii pasa. Pentru ca nu suporta sa o vada pe Isabella trista, sau cu probleme, sau orice altceva care o deranja. Nu stia daca era un sentiment de protectie, pe care nu prea era in masura sa il aiba pentru ca Isabella se putea proteja singura de mii de ori mai bine decat putea ea, sau daca era doar faptul ca ii era sora, si ca nu accepta sa i se intample nimic. Iubire de surori.
  
  Se axa pe a doua varianta, gandindu-se pentu o clipa ca prima parea ilogica. Isi privea cizmele, cu un aer destul de tensionat, insa asteptare, ca si cum ar sta pe ace pana afla adevarul care o mustra pe Isabella. Pentru o clipa spera sa nu fie vizibila incordarea ei, insa, la urma urmei, de ce sa o ascunda?
  
  Isi roti umerii, simtind o durere deasupra celui stang, din cauza faptului ca dormise putin stramb noaptea trecuta. Il masa cu cealalta mana si apoi lua ceasca din partea sa a mesei, luand o gura de ceai, fara sa stie pentru cine era destinat defapt. Incepu din nou sa isi frece mainile una de cealalta, simtind ca trebuie sa aiba o ocupatie.