Nothing left

[Isabella River]

• Isabella se uita atenta la Lexie si vazu ingrijorarea de pe chipul ei. Genul acesta de persoane o faceau sa se simta mandra ca era cine era si se simtea confortabil. Isabella era genul de persoana care punea totul la suflet si care se implica sufleteste in multe si incerca sa multumeasca pe toata lumea - dar tocmai din aceasta cauza ajungea sa sufere mereu si sa creada ca defapt nimanui nu ii pasa cu adevarat.
  
  Dar Lexie era pe primul loc in marea majoritate a timpului - ea era singura fata de care simtea ca poate sa se deschida si stia ca poate sa aiba incredere in ea. In fond, era sora ei. Faptul ca nu se vazusera pentru atat de mult timp o facuse pe Isabella sa vrea sa petreaca timp cu Lexie, sa recupereze oarecum ceea ce pierdusera.
  
  "- E vorba de un prieten bun. Ne-am certat o data, destul de rau. Si n-am mai vorbit pentru aproape un an. Si nu as vrea sa se intample din nou." ridica Viperina din umeri si fixa cu privirea ceasca ei, care inca ramasese pe masuta din lemn de mahon.